Sărutările tale... sau măcar poeziile lui Stănescu dimineața...
Îmi sunt cea mai bună cafea.
"femeie zveltă și sălbăticită de frumusețe, (...)
de tine doar un strigăt mă mai desparte."
Un răcnet părăsit de-al său ecou,
căci noi comunicăm prin sunete-apăsate,
de duritatea carosabilelor diferențiate
în game și-armonii pedestre
când hotărât calci suflete, ferestre;
noi comunicăm prin sunete de tocuri de pantofi.
Dl. T.: Au mai rămas 8 zile de noiembrie...
*Blank suflă tare spre direcția în care Dl. T. a vorbit mai devreme*
Dl. T.: Ce faci, B.?!
Blank: Ai să vezi! *suflă și mai tare*
Dl. T.: Să văd... ce?
Blank: Încăăăăă puuuțiiiiin..... *suflă cu toată forța*
*Dl. T. așteaptă nedumerit*
Blank: Șiiiii gata!
Dacă-ai fi fost copac
Te-aș fi plantat la răscruce de drum de vino cu drum de du-te,
Te-aș fi împodobit cu flori de nu-mă-uita și cu sărutări multe;
Ți-aș fi șoptit apoi un val sărat din mare,
Cântec rupestru cu refrene mute
-Dar ești un simplu muritor, nefastă întâmplare.
Șhhht. Ochi, urechi, nas, gură
Față de om, harababură
Nu se râde de o caricatură!
Mă privești, molfăind aerul din jur
Te înfricoșez, molfăindu-ți bucăți din suflet, contur.
Puls descreierat, profil contorsionat
Un vierme ridicat,
Pe cuvânt!.
Din degete-mi cresc cioturi
Iară pe ele, gheare
și frunze, muguri, cioburi
și ciripit de păsări călătoare.
Port aripi dotate cu înnotătoare
Merg pe-o bicicletă cu roți ajutătoare
Nimic la mine sens nu are,
În mintea ta stârnesc teroare!
Și-ncepi să fugi, nevoie mare
Cu ochi închiși spre guri de târâtoare
Căscate de-un metru și-o floare
La ureche de haiduc
Tratându-te cu un ciubuc
Pe sub papuc.
Oh, dar ce veste tulburătoare!
Șampania din spumă-de-mare
Servită-n setul de cristale
Primit în zestre de la mama-mare
Nu-i altfel decât otrăvitoare...
„Urăște frica toată viața ta!”
a spus odată cineva.
Eu aș zice mai degrabă
„Nu urâ nimic, că nu-i ispravă;
iubește în schimb curajul și seninătatea!”
Sughit, alunecându-mi din mână lopata.
Dar iată, nu-i așa, cucoana Paranoia -
fie că întrerupe pasiuni rumegătoare,
fie că adâncește frici distrugătoare,
își face apariția în straie fermecătoare.
Văzând-o în ai săi ciorapi de plasă,
Cu toții se adăpostesc în casă
Cât Văduva le defilează la fereastră.
Un zumzet dens, intolerant la soare
transformă aerul de sărbătoare
în neplăcerea dumneavoastră.
Spuneți-ne, vă rog, cum ați defini dumneavoastră dragostea?
"
Înalta magie – Ritualul...
Poftă de gem cu mult cuget zen
Bătaie de fluturi, fiertură de sâmburi
Văpaie-n zenit și dor de-asfințit
Contur chior de călător...
-
...neșoptit, negândit, tălpi de suflet jupuit
Halou de cavou
-
În floare și-n muguri
Paltoane de scânduri
Impact izbitor – un știrb rozător!
Însemn sefirotic marcat idiotic
Macrou.
- - -
"
"Copil, n-ai avut stare. Bătut-ai câmpii. Te-ai vrut în afară, departe de casă, departe de-ai tăi. Clipeai zburdalnic spre marginea văzduhului și rotunjeai cerul după măsura râvnirilor nostalgice.
Îmi aduc aminte a fi fost cândva copil. Atât. Să-mi reîntruchipez blândețea somnului vieții, memoria nu mă ajută.
Fugind din copilărie, întâlnit-am frica de moarte. Astfel am început să știu. Și acea frică s-a îndulcit în dorința de a muri. Și dorința s-a străvezit într-o spulbere de fericire crâncenă a cugetului fără rost.
…Și mă întreb adesea: cum îndraznit-am ca să fiu copil?"
E. Cioran - Îndreptar Pătimaș