"Circulaţi numai pe partea carosabilă a sufletului meu, barbarilor!" - M. Sorescu - Muntele

Călătorește, suflet!

Eliberează-te, suflet

Eliberează-te, aici și acum...
și zboară spre-orizonturi increate.

Eliberează-te de acolo și atunci...
și lasă focul blând să îți ridice-n spate

perechi de aripi aurite, de sorii călători create.

Eliberează-te de pretutindeni și totdeauna,
cunoaște iar, și cunoscânt, te uită
- Și pân' la urmă, ce-a fost mai 'nainte,
flacără, phoenix, sau cenușă multă?

Eliberează-te, suflet, de lanțuri și de temnițe
- de slăbiciunea-ți cea avidă de putere,
plutește lin către matrici variate;
sădește-ți înțelept a ta scânteie.

Eliberează-te, suflet, și ia aminte; e ursit
- chiar și prin scrum, flăcări ori pasăre măiastră,
un cerc n-are nici început și nici sfârșit.

Eliberează-te de limită și libertate,
înstrăinează din abisul uterului cosmic gene,
pășește iar pe fir de iarbă nouă cu seninătate;
pornește într-un vals nebun de-eternuri efemere...

Eliberează-te, suflet; odată cu plecarea ta,
în drum spre mare lași parfum pe scoici și lacrimi în ispite,
un rămas bun în vânt spre patru zări, demult iubite.

Eliberează-te, suflet, de tine și de toți,
pătrunde-n întuneric ca lumina;
trasează-n dungi vulgare limite-ntre vii și morți
- apoi privind în părți, ucide vina.

La revedere, suflet, călătorie bună;
mai treci când poți, măcar din lună-n lună,
să-ți vezi nepoți și floarea de ne-o udă.

Bun venit spirit,
în mine te sădește,
udat vei fi,
în armonie crește.

Udat și îngrijit, măcar din lună-n lună...
Călătorește, suflet!... O, Doamne, ce-aventură!

9 comentarii:

Sedina spunea...

Salve, magister!

Cristi spunea...

"Eliberează-te, suflet; odată cu plecarea ta,
în drum spre mare lași parfum pe scoici și lacrimi în ispite,
un rămas bun în vânt spre patru zări, demult iubite. "
Ce citeste Gheorghe?(eu): "... in drum spre mare Iasi (nu lasi) parfum pe scoici si lacrimi in ispite..." unde imi zboara mie mintea :)))
mon cher, frumos tare. scrie mai des :P

Andreea spunea...

Ti-am zis si de dimi ca e geniala!:X

Poate fi considerata ca o ruga ,o ruga speciala ,de purificare ,uitare,vindecare a sufletului...
E un sentiment extraordinar de fiecare data cand o citesc se intampla ceva cu mine...cad intr-o stare de plutire continua.Am citit-o prima data la 2 dimineata(sms-ul) si am adormit linistita.
Pacea se lasase in mine...
Felicitarile mele ,Gabi!

Florea Mihai Ionut spunea...

mai baiatule... se pare ca ai condei dar l-ai tinut ascuns. Ia pune tu mana si foloseste-ti condeiul mai mult.

Maria Dermengiu spunea...

foarte frumos scris...trebuie sa recunosc ca titlul blogului tau m-a atras inauntru

gabipies spunea...

După lupte seculare cu solicitările mediului social și profesional, într-un final pot să nu mai neglijez blogul și puținele DAR IMPROTANTELE persoane care-l citesc și comentează... :D

@ Sedina:
Salve, Sedina! ...Umh... Have we met? :-? :D De ce nu vei mai scrie?:(

@ Cristi:
Cât de Gheorghe poți să fii, măăi!! :))
Mi=e dor de tine și de Iași... Vezi că n-am uitat de vizita promisă... Sper că nici tu de invitația făcută :))
Mulțumesc, o să încerc, dar nu vezi cât timp îmi fac pentru mine?... :(

@ Andreea:
>:D< Păi mă bucur că are efectul ăsta asupra ta, Andreea, doar ți-am zis cum de a apărut poezia :D

@ Ionuț:
Mihăiță Florea Ion, danke schon... Ei, știi cum e la mine cu scrisul... Complicat, mna. Dar sper să se schimbe asta curând... I'm working on it :D

@ Maria:
Mulțumesc! :) Păi cam asta fac pe acest blog... Șoptesc necuvinte, pe care câteva persoane le aud; și sper ca cele cărora le sunt șoptite să le și înțeleagă... Nu întotdeauna se întâmplă, dar întotdeauna există câte o cheie... Pe care o ofer subtil persoanei/lor care ar trebui să înțeleagă. Sunt toate lucrurile pe care nu le articulez. Tot ce trăiesc și simt și nu comunic. Toate lucrurile respective sunt prelucrate, puse să servească unui scop creativ, sunt sublimate în estetic. Însă procesele respective de transformare nu sunt total ireversibile, am lăsat și ceva transparență alături de hermetismul cu care tratez de obicei conținuturile latente, în procesul lor de transformare în aceste rezultate finale.
În orice caz, fiecare părticică din acest blog este profund atașată de câte o bucățică din mine, este exorcizarea, dar și monumentul unei stări de spirit și suflet, unui moemnt important din viața mea. Și totuși, nu este un jurnal. :)
Sunt părți din mine, dar și cadouri. Sunt... părți în dar ;))
Am aruncat o privire [din nefericire doar atât acum, datorită orei târzii :( ] peste blogul tău, și m-a fascinat complet! Cu siguranță voi reveni cât mai curând - și periodic - pentru aprofundare :))
Felicitări!... Pentru viața pe care o duci ;)

Daa! spunea...

vaaai!Foarte frumos!
De abia astept sa ne vedem iar:).Strang bani sa mai vin pe acolo,sa mancam conopida cu smantana si marar,sa bem ceai de zmeura si sa fac mai repede 18 ani ca sa pot sta si eu in Chat Noir;;).
Ai griiija!hUG!Te pup!
>:d<!

Andreea spunea...

vrem ceva nou!>:D<

Sedina spunea...

Da. Ne-am cunoscut intr-un final :)) Poate facem un reading afternoon intr-o zi cu soare si umbra :) Te imbratisez! >:D<