Sărutările tale... sau măcar poeziile lui Stănescu dimineața...
Îmi sunt cea mai bună cafea.
"femeie zveltă și sălbăticită de frumusețe, (...)
de tine doar un strigăt mă mai desparte."
Un răcnet părăsit de-al său ecou,
căci noi comunicăm prin sunete-apăsate,
de duritatea carosabilelor diferențiate
în game și-armonii pedestre
când hotărât calci suflete, ferestre;
noi comunicăm prin sunete de tocuri de pantofi.
Dl. T.: Au mai rămas 8 zile de noiembrie...
*Blank suflă tare spre direcția în care Dl. T. a vorbit mai devreme*
Dl. T.: Ce faci, B.?!
Blank: Ai să vezi! *suflă și mai tare*
Dl. T.: Să văd... ce?
Blank: Încăăăăă puuuțiiiiin..... *suflă cu toată forța*
*Dl. T. așteaptă nedumerit*
Blank: Șiiiii gata!
Dacă-ai fi fost copac
Te-aș fi plantat la răscruce de drum de vino cu drum de du-te,
Te-aș fi împodobit cu flori de nu-mă-uita și cu sărutări multe;
Ți-aș fi șoptit apoi un val sărat din mare,
Cântec rupestru cu refrene mute
-Dar ești un simplu muritor, nefastă întâmplare.
"Copil, n-ai avut stare. Bătut-ai câmpii. Te-ai vrut în afară, departe de casă, departe de-ai tăi. Clipeai zburdalnic spre marginea văzduhului și rotunjeai cerul după măsura râvnirilor nostalgice.
Îmi aduc aminte a fi fost cândva copil. Atât. Să-mi reîntruchipez blândețea somnului vieții, memoria nu mă ajută.
Fugind din copilărie, întâlnit-am frica de moarte. Astfel am început să știu. Și acea frică s-a îndulcit în dorința de a muri. Și dorința s-a străvezit într-o spulbere de fericire crâncenă a cugetului fără rost.
…Și mă întreb adesea: cum îndraznit-am ca să fiu copil?"
E. Cioran - Îndreptar Pătimaș