19/

03:28




A nins cu-atât alb peste vale, că nici nu mai știu ce cântai...

Poate că gândul cel blând de cu seară
ori vântul prin colțuri de geam
- vreun dor când trosnește-n foc lemnul,
trei rime jucând pe-al tău grai

...În cupe fiertură de ierburi,
petale roteau când sorbeam
- cad foi de flori vechi, răsfirate
pe-al florii de-acum trup bălai

Râdeai. - ori plângeai?...
Ninge-n valuri
și nici nu mai știu ce cântai.


|

dar asta nu e doar visare

00:04

Dar asta nu e doar visare! Asta-i beție-n plină zi de vară
- vedere împânzită de licori de gând hoinar, haiduc;
Fiartă-n căldura dogorândă valuri din pământ...

îți amintești doar vag "de unde" și "încotro",
nu mai ești sigur nici de mergi ori doar plutești în neființă

îți sună-n gând un ritm agale,
de accelerat care-a uitat dar' să se mai grăbească;
ritm monoton și lent al unui tren ce știe în sinea lui
că nu urmează, de fapt, nicio destinație

- doar călătorii lui să aibă poate-n colțuri, pe bilet, loc de aceasta -
căci pentru el, prea trenul, tot ceea ce contează,
tot ce-i real, palpabil, imediat și plin,
e șina asta de sub el ce-l trage de amar de vreme
prin gări,
câmpii
și văi pierdute-n neguri;
aste fire subțiri ce șerpuiesc zenit peste pământ,
două amante metalice care, tânjind mereu spre a se întâlni,
se strigă la răstimpi pe nume, să nu îl uite veci -
Cândva, Undeva, Cândva, Undeva, Cândva, Undeva

*
O fi pesemne ritmul unei inimi
trecute pe lângă tine, mult prea grăbită,
în drum către vreo gară ce-a uitat a se clădi

...te-apuci să fredonezi și tu ritmul acesta,
la început timid, apoi mai hotărât
ritm de accelerat ce știe să nu se grăbească

și-aluneci tu întreg pe șinele ce duc
încet, dar sigur,
spre munți și văi
și gări
și ape,
către un un pod

ce duce în vreun râu mult prea grăbit…



|

Reumantism

05:12





(...) îmi zise cu un zâmbet lin "Dă-ți liniștea mai tare ș’ blând răgaz din drum, bătrâne iepure de baltă!"

*
În timp ce sucuri de magie brută
cuprind scheletul selbei prin nervuri,
minuni înmuguresc din loc în loc în simfonie mută
un soi de-armonică ocultă a miezurilor din străbuni;

iar lacul
 buclă a necuprinsului stropit cu scăpărări vremelnice
din bidinea de spoitor ceresc;
sub vălul său, mister de apă tulbure și dulce,
mustesc învățături de suflet bătrânesc.

Într-opt culcat stau și vegheau pereche doi,
de parcă ar fi trecut vreun cerc închis și trei pătrare,
din toate cele cercuri și spirale vechi ori noi,
iar cu vederea, oasele colaterale.

*
Când se porni dară din loc la ‘naintat spre zare,
un șchiopătat ușor cresta în lemn contur de chip andin;
expresie plină, arcuită în reliefuri rare,
cu oful unui caz acut de reumantism, suspin

...Bătrânul iepure de baltă-și cerne peste mare
prea finul colb de liniște din cerul plin.

|

Visul unei nopți de viață

03:22




Voi suflete prea coapte-n vara asta timpurie,
Al vostru iz și must și cânt, licori
Pentru stoluri sau soluri mai moi; măi voi
ursitoare
Un la minor, major, mai mor,
c-umor
și-un dor
în hău
nu uită să coboare

|

Domnișoară, domnișoară, mai sunteți cea de-odinioară?

06:18



Ce faci, fecioară-ntr-al optulea soare-asfințit,
Buzele tale culoarea crimei perfecte;
Șoptești chicotind către mierla din pom
Că vocea-mi poartă ritmuri ale unei inimi defecte?!

Când un gol umple spațiul dintre ceea ce sunt
Și ceea ce sfânt; și-o mare umple valea celor de ieri
Ce azi nu mai vânt; cu valuri de-arcuș suspinând
Din gură pământ, văd și cânt,
mă atingi și mă nasc tremurând;
În văzduh trup de fum rezonând
Peste meri

Când toamne când veri, când astăzi când ieri,
De valț lin în noapte, de doamne în șoapte
Transmis mai departe, sorbită din glastre, 
Regală fetească.
Un dor bate lin la fereasatră

Femeie cu ochi rupți din noapte
Și sabie de foc înarmată,
Gându-ți marțial pătrunde în toate;
Tu porți pe frunte ’nsăși bolta cerească.

 Fior te străbate privind peste mare -
Un freamăt se naște spre zori
Prin volburi, domniță, și tunet și zbucium
Ți-aduce aminte-un cimpoi 
- E cântec de luptă, de fugă, de harpe
Și-asculți umbra ta din oboi,
Cum vocea-i răsună din veșnice pleoape
Și sfatu-i răzbate-n trei zări:

Crăiasă de lut, foc și suflu, și fapte,
Prin pânze-ale tale culori
Ferește coroana în vid să nu-ți scape

Nici părul desprins printre nori

Cum stai și veghezi, de-un veac e secunda,
Ai grijă la strofe și ton -
În sânuri de om să nu-ți pâlpâie unda;
Pe creste plutește-alcion.



|

A dreadful evening for romance (Nerostitei)

17:31



Se coboară rouă deasă
De pe-ai tăi obraji culeasă,
Fiori in mi bemol o-ngheață;

Stol de îngeri cade-n viață...

Lasă cratere pe pânze
Nepictate-n stropi de sânge
Atârnate de catarge,
Răsfirate printre alge

Vas bătrân, lipsit de pace
Se scufundă, marea rage

Către mal trimite-n cete
Bărci cu suflete pereche
Să-ntâleasc-a tale zale
Într-a focului prinsoare.

Bătălii deja învinse,
Vise și speranțe stinse,
Mumă, casă, piatră, doruri,
Pomi, copii, miresme, stoluri,

Toate pier în transformare
În cenușă, chihlimbare.

|

Roci din Pluvial

03:58

Focul din pântece începe să pâlpâie,
Lumina seninului pătruns în cabală;
Nicicând n-a părut mai greu și mai dulce
Potopul de-afară...

Un ceas din mahon oftează-n fundal
Măsuri plin' de praf ș-amorțite
Curând vine timpul să poftim la bal
Elegii nerostite.




|

Abonați-vă la: Postări (Atom)