(...) îmi zise cu un zâmbet lin "Dă-ți liniștea mai tare ș’ blând răgaz din drum, bătrâne iepure de baltă!"

*

În timp ce sucuri de magie brută

cuprind scheletul selbei prin nervuri,

minuni înmuguresc din loc în loc în simfonie mută

un soi de-armonică ocultă a miezurilor din străbuni;

iar lacul

 buclă a necuprinsului stropit cu scăpărări vremelnice

din bidinea de spoitor ceresc;

sub vălul său, mister de apă tulbure și dulce,

mustesc învățături de suflet bătrânesc.

Într-opt culcat stau și vegheau pereche doi,

de parcă ar fi trecut vreun cerc închis și trei pătrare,

din toate cele cercuri și spirale vechi ori noi,

iar cu vederea, oasele colaterale.

*

Când se porni dară din loc la ‘naintat spre zare,

un șchiopătat ușor cresta în lemn contur de chip andin;

expresie plină, arcuită în reliefuri rare,

cu oful unui caz acut de reumantism, suspin

...Bătrânul iepure de baltă-și cerne peste mare

prea finul colb de liniște din cerul plin.