Dar asta nu e doar visare!
Asta-i beție-n plină zi de vară
- vedere împânzită de
licori de gând hoinar, haiduc;
Fiartă-n căldura dogorândă
valuri din pământ...
îți amintești doar vag
"de unde" și "încotro",
nu mai ești sigur nici de
mergi ori doar plutești în neființă
îți sună-n gând un ritm
agale,
de accelerat care-a uitat
dar' să se mai grăbească;
ritm monoton și lent al
unui tren ce știe în sinea lui
că nu urmează, de fapt,
nicio destinație
- doar călătorii lui să
aibă poate-n colțuri, pe bilet, loc de aceasta -
căci pentru el, prea
trenul, tot ceea ce contează,
tot ce-i real, palpabil,
imediat și plin,
e șina asta de sub el ce-l
trage de amar de vreme
prin gări,
câmpii
și văi pierdute-n neguri;
aste fire subțiri ce
șerpuiesc zenit peste pământ,
două amante metalice care,
tânjind mereu spre a se întâlni,
se strigă la răstimpi pe
nume, să nu îl uite veci -
Cândva, Undeva, Cândva,
Undeva, Cândva, Undeva
*
O fi pesemne ritmul unei
inimi
trecute pe lângă tine,
mult prea grăbită,
în drum către vreo gară
ce-a uitat a se clădi
...te-apuci să fredonezi
și tu ritmul acesta,
la început timid, apoi mai
hotărât
ritm de accelerat ce știe
să nu se grăbească
și-aluneci tu întreg pe
șinele ce duc
încet, dar sigur,
spre munți și văi
și gări
și ape,
către un un pod
ce duce în vreun râu mult
prea grăbit…
