Full circle
E una din zilele
în care căldura începutului de vară și briza plăcută par colcăieli scăpate
pe guri de iad, ce-și fac cale la suprafață prin fel și fel de ascunzișuri
uitate de lume și-mi aduc
în nări scene jucate prost, din filmele pe care obișnuiam să le vedem la cinema
Europa cu cinci lei tichetul.
Mă uit în stânga și văd florile, le văd mireasma îmbietoare, văd cum se conturează într-o aură scăpărătoare, mă uit în dreapta, către damful mortăciunii - pesemne descompuneri din care se hrănesc avid venerabilele fiice ale soarelui. Vezi și asta-i de ajuns să te-nspăimânte. Dar dincolo?... Ce s-o găsi oare dincolo de spaimă?
Nu, nu-mi place, nu mă simt bine, nu mai vreau să privesc spre dreapta. Mi-am construit special o pereche de ochelari care să mă ajute-n ’astă privință: sunt ca niște ochelari de cal, numai că în loc să te facă să privești în față, cu aceștia putea privi doar în stânga.
I-am purtat o vreme și a fost bine, dar după mai mult timp am început să am probleme cu vederea atunci când îi dădeam jos; medicii au spus că este vorba de o „desensibilizare a părții nefolosite” așa că în final am renunțat la ochelari...
Acum mă-nvârt între parfumuri fine și miros de bălegar
Mă uit în stânga și văd florile, le văd mireasma îmbietoare, văd cum se conturează într-o aură scăpărătoare, mă uit în dreapta, către damful mortăciunii - pesemne descompuneri din care se hrănesc avid venerabilele fiice ale soarelui. Vezi și asta-i de ajuns să te-nspăimânte. Dar dincolo?... Ce s-o găsi oare dincolo de spaimă?
Nu, nu-mi place, nu mă simt bine, nu mai vreau să privesc spre dreapta. Mi-am construit special o pereche de ochelari care să mă ajute-n ’astă privință: sunt ca niște ochelari de cal, numai că în loc să te facă să privești în față, cu aceștia putea privi doar în stânga.
I-am purtat o vreme și a fost bine, dar după mai mult timp am început să am probleme cu vederea atunci când îi dădeam jos; medicii au spus că este vorba de o „desensibilizare a părții nefolosite” așa că în final am renunțat la ochelari...
Acum mă-nvârt între parfumuri fine și miros de bălegar
Și le culeg, fie
că-s flori de mucegai ori de nu-mă-uita,
- Ornat buchet,
cu crengi de nuc și frunze de arțar -
Le-așez cu grijă-n
glastre la fereastra mea
Și îmi zâmbește
preț de-o clipă-n fiecare piruetă
Bătrânul astru, blând;
cu raza lui neobosită
Mă-nvârte-n
valțuri dulci ș-apoi mă-mbie la șuetă
Pe bolți cernute,
dup-o zare înroșită
Acum... cred că
știu ce-i dincolo de frică!
E-o liniște de inimă
măiastră și-mplinită
...Zâmbesc și eu Bătrânului și rup din pită.
|
