We used to say that "home is where I'm with you".

And now I end up feeling like home's just that place where the gunshot-sounds come from.



... What a hell of a ride! :)





So this time, I'll go looking for one of my own.

Sunt tot ceea ce nu vezi; sunt tot ceea ce nu știi despre mine.








Sunt ceea ce-ți șoptesc atunci când tac.




...Ce zici, acum mă cunoști mai bine?

Of, trebuie să desenez tot ce spun? M-am săturat să explic, și mai ales, să mă explic...

Tu chiar nu înțelegi că poate nu vreau să tac în ascultare, ca-n ea să aud totul?!

Tu chiar nu înțelegi că eu nu vreau totul, ci mai mult de atât; eu vreau nimicul!!!



Tu chiar nu-nțelegi că e un film mut?... :)

Sunt captiv într-un vis de toamnă... Vreau, dar nu pot; ori pot dar nu vreau să mă trezesc din el?
Nici asfaltul nu știe...
L-am întrebat ieri, și...
A tăcut.

E foarte ciudat visul ăsta: e ca un film.
Da, da! E un film mut.
Un vis în care se face că realitatea-i iluzie... Îți vine să crezi? Ce stupid!...
Și doar i-am zis bucatarului: "făra ceapă și usturoi, că am o întâlnire importantă diseară".

Cum mai ajung eu acum acasă? E târziu și nu mai circulă nimic în direcția aia.
Bizar! Totu-i orbitor...

De când Veronica s-a hotărât să nu mai moară, nici un fluture nu mai are antene - domnul conte le-a retezat pe motiv de criză - așa că acum zboară toți d-an boulea.

*
Și nici nu știi când ajungi acasă, te așezi în pat, și aștepți.
-deschizi ochii... și, da, te trezești din visul unei nopți de toamnă.
Un film mut.
Vezi fulgii de nea, și zîmbești. Au fost întotdeauna aici, de ce a durat atât de mult să-ți dai seama? Nici tu nu știi...
Zâmbești. Iubești. Taci.
Întâi a fost cuvântul, iar mai 'nainte, liniștea.