"Copil, n-ai avut stare. Bătut-ai câmpii. Te-ai vrut în afară, departe de casă, departe de-ai tăi. Clipeai zburdalnic spre marginea văzduhului și rotunjeai cerul după măsura râvnirilor nostalgice.
Îmi aduc aminte a fi fost cândva copil. Atât. Să-mi reîntruchipez blândețea somnului vieții, memoria nu mă ajută.
Fugind din copilărie, întâlnit-am frica de moarte. Astfel am început să știu. Și acea frică s-a îndulcit în dorința de a muri. Și dorința s-a străvezit într-o spulbere de fericire crâncenă a cugetului fără rost.
…Și mă întreb adesea: cum îndraznit-am ca să fiu copil?"
E. Cioran - Îndreptar Pătimaș