Te simți apriiiiiiiii-iiiiiiiinnnnsssss?



Iar sângele care-ți va curge prin vene va fi din ciocolată fierbinte,
Două cupe la masa numărul cinci, vă rog!
Alo, garçon! – un fel de.

Te lingi pe degete... Cruciș.


Peste văi ne-a răsărit
râu din drumuri instabile,
râu din fumuri amabile,
râu din tine către mine.
Dragă Pag, Doamna L. a murit.

Așa merge treaba pe Strada Speranței numărul 13,
Un chanson d’amour la acordeon, moncher –
– cu vâsle.



"Și-apoi mă mir că întreb.
Ar trebui eu însumi să fiu întrebare,
Ca să m-audă altcineva decât mine."

Sărutul tău...


Sărutările tale... sau măcar poeziile lui Stănescu dimineața...

Îmi sunt cea mai bună cafea.




"femeie zveltă și sălbăticită de frumusețe, (...)
de tine doar un strigăt mă mai desparte."
Un răcnet părăsit de-al său ecou,

căci noi comunicăm prin sunete-apăsate,
de duritatea carosabilelor diferențiate
în game și-armonii pedestre
când hotărât calci suflete, ferestre;
noi comunicăm prin sunete de tocuri de pantofi.

Pe stradă te strigă "La Bohemia",



te roagă
"Mai lasă-mă un anotim, un an, un timp."




...de mâine.