Fiecare text scris reprezintă un act de cruzime nemărginită, prin care se înghesuiesc himere interioare în niște ulcioare mici și crăpate, proiectate pentru a reține mai degrabă informații decât trăiri... În timp se naște nevoia de a găsi o metodă mai eficientă de exteriorizare, una a cărei mijlociri să ofere un grad mai mare de libertate.


Mai jos, niște conglomerate și-nghemotoace care n-au vrut defel să se-nghesoaie și ele ca tot gându' în niște construcții verbale coerente.

Evident că tot je îmi răspund la mirobolantele întrebări [presupun că eu nu prea înțelege când... tot eu :)) pune o întrebare retorică. eu e vită :-j ]

Pentru toate întrebările inutile de tip "de ce?" (a.) pe care mi le pun și (b.) care mi se pun, răspunsul este:

b). Pentru că pot!
respectiv

a).