Fiecare text scris reprezintă un act de cruzime nemărginită, prin care se înghesuiesc himere interioare în niște ulcioare mici și crăpate, proiectate pentru a reține mai degrabă informații decât trăiri... În timp se naște nevoia de a găsi o metodă mai eficientă de exteriorizare, una a cărei mijlociri să ofere un grad mai mare de libertate.


Mai jos, niște conglomerate și-nghemotoace care n-au vrut defel să se-nghesoaie și ele ca tot gându' în niște construcții verbale coerente.

Evident că tot je îmi răspund la mirobolantele întrebări [presupun că eu nu prea înțelege când... tot eu :)) pune o întrebare retorică. eu e vită :-j ]

Pentru toate întrebările inutile de tip "de ce?" (a.) pe care mi le pun și (b.) care mi se pun, răspunsul este:

b). Pentru că pot!
respectiv

a).

How do we fall in love?
Why do we break so hard?
Why do we go? ...Why would we stay?
What do we have? Why would we play?
Why find the door when lost the key?
Why seek the key and loose the door?
--------------------------
Ce poți face cu o ușă închisă?
...dar cu o cheie ruginită?
--------------------------
Why is this never ending why still bothering me?
--------------------------
- Ho-ho-ho, and a bottle of rum... And now, where to, lads? To Neverland? :))
- No, 'cause in there nothing ever ends...
- Then?
- To the end.
--------------------------
- Et puis?
- Et puis... Rien... :)
--------------------------
Abwarten und Tee trinken.
--------------------------
I shall say I don't, 'though I do. There was no cure.


P.S.: Îmi pare rău că n-am avut bani și de generic.
...
P.P.S.: Actually, it's because this is just the trailer of a private funeral.

It's because... Delta Charlie Delta, man.

"ma terreur dans un nom de code
delta charlie delta
le stromboscope de l'ambulance
delta charlie delta
la chanson de la mort qui danse"



- Sunteti poliglot, domnule?
- Nu, sunt roman...

I miss you, but I haven't met you yet...



... si totusi, nu m-ai invatat ce sa fac fara tine.

"I melt when you smile,
and dissolve when you laugh...
...Because you don't deserve any less. "

But I haven't met you at all...
No, I haven't met you yet.
And I so miss you...





nonsense

M: It seems pretty self-sufficient to me...

G: No, M., it is not about self-sufficiency, but about defeating insufficiency.

Of, trebuie să desenez tot ce spun? M-am săturat să explic, și mai ales, să mă explic...

Tu chiar nu înțelegi că poate nu vreau să tac în ascultare, ca-n ea să aud totul?!

Tu chiar nu înțelegi că eu nu vreau totul, ci mai mult de atât; eu vreau nimicul!!!



Tu chiar nu-nțelegi că e un film mut?... :)

Vreau să fiu neființa ta, șoptindu-ți necuvintele mele... Nu te speria, nu trebuie să faci mare lucru, important e să ții ochii larg închiși. Nu e important, e esential!
Doar așa vei fi ferită de priveliștea grotească a tăcerii mele. Promite-mi te rog că n-o să-i deschizi, orice-ar fi... Ok, acum ca esti gata, hai să pornim la drum. Nu trișa! Ai promis doar că n-o să-i deschizi...

Greierii aproape că nu se mai aud deloc.

-Unde m-ai dus? Ce-s toate astea?
-Stai liniștită, e doar un basmu tăcut din gură în gură, în el se făcea că ne naștem dintr-un măr. (...) -Nu fii naiva, normal că din mai multe! dar aici, în neființă, unu e în toate și toate-s una, căci în esență, nimic nu e...
-Ce basmu prost! vei spune. Nici măcar n-are un zmeu!
-Shht! Nu mai spune nimic, altfel, ești, și fiind, te pierzi. Ai răbdare și-ascultă până la capăt povestea copiilor născuți din mere. Cum spuneam, după naștere, aceștia învățau să nu mai audă, auzind; să nu mai vadă, văzând; să nu mai vorbească, vorbind; să nu mai simtă, simțind; să nu mai... Fie... Fiind. Și-astfel le creșteau în loc de ochi, frunze, în loc de urechi, flori, în loc de vorbe, polen, în loc de inimă, spini...
-Pai ori erau meri, ori trandafiri?!
-Da' ce, am zis eu că erau meri? Am zis doar că...
-Păi și-atunci de ce se mai nășteau din mere, nu puteau la fel de bine să se nască din portocale?!? Nu mai înțeleg nimic. Nu-nțeleg de ce m-ai adus aici -unde suntem?- legată la ochi, departe de orice sunet, ca să-mi vorbești în duime despre vise ale minții...
-Tu n-ai fost niciodată legată la ochi, iubito, ci i-ai inchis de bunăvoie pentru a-mi putea asculta povestea.
Cât despre ei, se nășteau din mere cu un scop pe care îl uitau însa odată ce învățau să fie.
Dacă o clipă măcar ar fi învațat să și vorbească tăcând, frunzele, florile, polenul și chiar spinii lor ar fi aflat că...

Însă ea deschisese de mult ochii, amintindu-și apoi și de promisiunea încălcată.
Vedea; și văzând, nimicul, cu tot cu EL, dispărea.

Ar mai fi vrut să-i spuna din necuvintele sale, însa nefiinta lui dispărea odata cu lumina ei, cu verbul ei, cu ea fiind.

Iar ei, nu-i mai rămase decât amintirea unui vis de toamnă, când toate neființele ademenesc prin necuvintele lor...