Full circle

19:19






E una din zilele în care căldura începutului de vară și briza plăcută par colcăieli scăpate pe guri de iad, ce-și fac cale la suprafață prin fel și fel de ascunzișuri uitate de lume și-mi aduc în nări scene jucate prost, din filmele pe care obișnuiam să le vedem la cinema Europa cu cinci lei tichetul.
Mă uit în stânga și văd florile, le văd mireasma îmbietoare, văd cum se conturează într-o aură scăpărătoare,  mă uit în dreapta, către damful mortăciunii - pesemne descompuneri din care se hrănesc avid venerabilele fiice ale soarelui. Vezi și asta-i de ajuns să te-nspăimânte. Dar dincolo?... Ce s-o găsi oare dincolo de spaimă?
Nu, nu-mi place, nu mă simt bine, nu mai vreau să privesc spre dreapta. Mi-am construit special o pereche de ochelari care să mă ajute-n ’astă privință: sunt ca niște ochelari de cal, numai că în loc să te facă să privești în față, cu aceștia putea privi doar în stânga.
I-am purtat o vreme și a fost bine, dar după mai mult timp am început să am probleme cu vederea atunci când îi dădeam jos; medicii au spus că este vorba de o „desensibilizare a părții nefolosite” așa că în final am renunțat la ochelari...

Acum mă-nvârt între parfumuri fine și miros de bălegar
Și le culeg, fie că-s flori de mucegai ori de nu-mă-uita,
- Ornat buchet, cu crengi de nuc și frunze de arțar -
Le-așez cu grijă-n glastre la fereastra mea

Și îmi zâmbește preț de-o clipă-n fiecare piruetă
Bătrânul astru, blând; cu raza lui neobosită
Mă-nvârte-n valțuri dulci ș-apoi mă-mbie la șuetă
Pe bolți cernute, dup-o zare înroșită

Acum... cred că știu ce-i dincolo de frică!
E-o liniște de inimă măiastră și-mplinită

...Zâmbesc și eu Bătrânului și rup din pită.

|

Despre societățurile lui 2012 și alte cochete balaure. - La cules de melci și râme

23:18



Unde dai și unde capră
Iac-așa a fost odată
Pe când mă porneam de-acasă
În pădurea cu alune
La cules de melci și râme.

Șase sași mâncau colaci
Și strigau la geto-daci
„Hai mai taci!”

Cei dintâi îți zic să lași
și pe mâine, și-n răvaș
Vorbă să-i trimeată-n marș -
„Țară, țară, vrem ostași!”

Ia mai sari, fă zece pași
Te-ntorci îndărăt să lași
A șotronului ștafetă
Fie sabie ori rachetă
Rămâne-n stare perfectă
Tot a prostului cașchetă -
„Se ia doar fără rețetă”

Haide, adă-ncoa paleta
Să servim frumos omleta
Ș’ cân’ te sui pe bicicletă
Simți miros de violetă –
Șef de ghildă, la gheretă
Face-anunț pentru planetă:
„Îi ocupat la toaletă.”

Ouăle le-ai numărat
Cașcaval ai cumpărat
O sarma, un mic crispat -
Mai că merită pupat
Pe portofel, ne-ncetat
Cel ce-n plebe a strigat
„Hai să mergem la votat!”

Domnu’, mergi cam înțepat!
Duci o oaie la palat?
Ah, mă scuzi, ai spus „iernat”
N-am auzit, e-nnorat.

Cinci mătănii ș-un praz mic
Ia mai dă și din buric
Na, te umple de teluric!
Vezi s’nu te muște-un Puric,
Tu, mioară, pe-nserat,
Când la mere-ai atentat.
Iar de te simți vinovat
Ciobănașu’ ți-a strigat
„Las’, că D/domnu’ te-a iertat!”

Azi mă duc c-un scris fugar
Ca să dau anunț la ziar -
Vai, tu, dar ce gest vulgar! -
Cu litere mari, de tipar:
„DĂM SOLDAȚII PE SINAPSE
Că răsar din an în paște
În pădurea de foioase
Floricele prietenoase
Ferite de tălpi și coase,
De succesuri odioase,
Tancuri, râturi, fese, oase.”

|

din înțelepciunea iepurelui de baltă

03:58




"ăl mai mare lips de noțiune / să te autosinucizi din tristețe și disperațiune"



|

quarters

00:54

It is the sun chasing the moon that turns us all from wolfs to phoenix birds... Every morning feels like a blissful rebirth and every night feels like another death.

|

CuFăr' de puncte

01:49




Ce mirare, ce-ncântare
Noaptea în amiaza mare
Un sentiment de-apăsare
Se lasă plin de negare
Peste zarea în visare


Din nou călcată-n picioare
Acțiunea de barbotare
S-efectuează-n așteptare
Gemând cu nerușinare


Citește cu cuget tare(!)
Răsare mai nou sub soare
O răzleață întrebare;
Nimic noimă nu are


Ce s-a-ntâmplat cu albina?
Gospodina cu pricina
Nu a mai tăiat găina
Și-acum cântă cu jivina


...monorima, bat-o vina.

|

Printemps pour longtemps

21:47






Privesc cum ai mei zei se transformă în lut
Destramă iluziile-n lung sunet de bucium
O briză aduce, uitat, din trecut,
Un parfum


Statui,  alb de crini, maci și mirabele,
Prin parcuri, grădini, ori alt loc pământos
Se pierd când deasupra își întinde razele
Un astru vicios


În zbor sau la pas, galop, chiar înot
Când muguri se pierd  în foi de album
Din nou mă pornesc, de vreau și de pot,
Pe-al inimii drum.





|

Un alt fel de valț

03:39

Acel moment ocuard când sufletul tău roade canapeaua, împrăștie nisipul din cutie, răstoarnă vasul cu mâncare apoi lasă amprente peste tot și sparge vaze scumpe în toiul nopții; așa că-l dai afară, pentru ca mai apoi să vezi vremea teribilă și să regreți, dar când deschizi ușa să-l chemi înapoi, să-ți ceri iertare și să-i faci o baie caldă (iar el să te ude din cap până-n picioare când se scutură și să te privească fericit cu limba-ntr-o parte), constați cu uimire că nu mai e acolo.



...Și-astfel te pornești după el. Dar încotro s-apuci?...



...Căci ninge și bate și suflă și-mpinge
și pânzele-mi umflă și duce
corabie cu vise și doruri, pe-o luntre
și fuge, și fuge...

Copacii-i îndoaie în viscol, și luna
golește de miez; priceput samurai -
Un luciu taie zarea și-ascute furtuna.

„Dar dacă poți să-ți schimbi marea?”, întrebai...
Iar ceru-n pământ tot mai tare sufla
cu vâsle și aripi de stele, evantai.

N-atinge, nu schimbă, smucește ori sfarmă
doar gustă din fructele zilei geroase
- frigul îmi bântuie măduva-n oase.

Nu-s artificii, acel tărăboi de sub ramă
e o mare de faruri în zile cețoase,
semnalele noastre de-alarmă.

De-asta-s așa mulți fulgi de zăpadă,
Fluturii-au fost expulzați, în stomac e doar groază
Ale lor aripi cu solzi secerate de nori;

Și-ngheţaţi, câţiva norocoși or să cadă,
Pe inimi de îndrăgostiți, sau de nu,
Pe nuduri, pe buze de muritori.

Un suflet, o pasăre arămie, mecanică
Ce stă și ascultă atent, ghemuită
Un clinchet de-ncrengături poleite,

Emoții conservate în candide sticle,
Un strigăt, un cântec de cupe ciocnite,
Din cuarțuri fragile, mai fin făurite.

|

Abonați-vă la: Postări (Atom)