Viziuni
Acum 2 săptămâni
glasul celor care tac
Pescăruși mesageri, pescăruși somniferi
Răspândiți un cânt în cale, iscusite sburătoare
Plin de sare și spirale, peste suflete-n visare
*
Voi ghidați raze de soare într-a gândurilor vale
Prin văzduhuri, în rafale, ne aduceți încântare
Și-înc-un strop de dor de mare...
Pescăruși pionieri, pescăruși efemeri.
Jurnalul tinerelor egrete
dor de mare.
De pe bucata de hârtie lăsată-n urmă pe nisip, mototlită, vor fi citite poate doar de valuri cuvintele scrise-apăsat cu pixul Pelikan
"doaretaredoaretaredoaretaredordetine."
Full circle
E una din zilele
în care căldura începutului de vară și briza plăcută par colcăieli scăpate
pe guri de iad, ce-și fac cale la suprafață prin fel și fel de ascunzișuri
uitate de lume și-mi aduc
în nări scene jucate prost, din filmele pe care obișnuiam să le vedem la cinema
Europa cu cinci lei tichetul.
Mă uit în stânga și văd florile, le văd mireasma îmbietoare, văd cum se conturează într-o aură scăpărătoare, mă uit în dreapta, către damful mortăciunii - pesemne descompuneri din care se hrănesc avid venerabilele fiice ale soarelui. Vezi și asta-i de ajuns să te-nspăimânte. Dar dincolo?... Ce s-o găsi oare dincolo de spaimă?
Nu, nu-mi place, nu mă simt bine, nu mai vreau să privesc spre dreapta. Mi-am construit special o pereche de ochelari care să mă ajute-n ’astă privință: sunt ca niște ochelari de cal, numai că în loc să te facă să privești în față, cu aceștia putea privi doar în stânga.
I-am purtat o vreme și a fost bine, dar după mai mult timp am început să am probleme cu vederea atunci când îi dădeam jos; medicii au spus că este vorba de o „desensibilizare a părții nefolosite” așa că în final am renunțat la ochelari...
Acum mă-nvârt între parfumuri fine și miros de bălegar
Mă uit în stânga și văd florile, le văd mireasma îmbietoare, văd cum se conturează într-o aură scăpărătoare, mă uit în dreapta, către damful mortăciunii - pesemne descompuneri din care se hrănesc avid venerabilele fiice ale soarelui. Vezi și asta-i de ajuns să te-nspăimânte. Dar dincolo?... Ce s-o găsi oare dincolo de spaimă?
Nu, nu-mi place, nu mă simt bine, nu mai vreau să privesc spre dreapta. Mi-am construit special o pereche de ochelari care să mă ajute-n ’astă privință: sunt ca niște ochelari de cal, numai că în loc să te facă să privești în față, cu aceștia putea privi doar în stânga.
I-am purtat o vreme și a fost bine, dar după mai mult timp am început să am probleme cu vederea atunci când îi dădeam jos; medicii au spus că este vorba de o „desensibilizare a părții nefolosite” așa că în final am renunțat la ochelari...
Acum mă-nvârt între parfumuri fine și miros de bălegar
Și le culeg, fie
că-s flori de mucegai ori de nu-mă-uita,
- Ornat buchet,
cu crengi de nuc și frunze de arțar -
Le-așez cu grijă-n
glastre la fereastra mea
Și îmi zâmbește
preț de-o clipă-n fiecare piruetă
Bătrânul astru, blând;
cu raza lui neobosită
Mă-nvârte-n
valțuri dulci ș-apoi mă-mbie la șuetă
Pe bolți cernute,
dup-o zare înroșită
Acum... cred că
știu ce-i dincolo de frică!
E-o liniște de inimă
măiastră și-mplinită
...Zâmbesc și eu Bătrânului și rup din pită.
Despre societățurile lui 2012 și alte cochete balaure. - La cules de melci și râme
Unde dai și unde capră
Iac-așa a fost odată
Pe când mă porneam de-acasă
În pădurea cu alune
La cules de melci și râme.
Șase sași mâncau colaci
Și strigau la geto-daci
„Hai mai taci!”
Cei dintâi îți zic să lași
și pe mâine, și-n răvaș
Vorbă să-i trimeată-n marș -
„Țară, țară, vrem ostași!”
Ia mai sari, fă zece pași
Te-ntorci îndărăt să lași
A șotronului ștafetă
Fie sabie ori rachetă
Rămâne-n stare perfectă
Tot a prostului cașchetă -
„Se ia doar fără rețetă”
Haide, adă-ncoa paleta
Să servim frumos omleta
Ș’ cân’ te sui pe bicicletă
Simți miros de violetă –
Șef de ghildă, la gheretă
Face-anunț pentru planetă:
„Îi ocupat la toaletă.”
Ouăle le-ai numărat
Cașcaval ai cumpărat
O sarma, un mic crispat -
Mai că merită pupat
Pe portofel, ne-ncetat
Cel ce-n plebe a strigat
„Hai să mergem la votat!”
Domnu’, mergi cam înțepat!
Duci o oaie la palat?
Ah, mă scuzi, ai spus „iernat”
N-am auzit, e-nnorat.
Cinci mătănii ș-un praz mic
Ia mai dă și din buric
Na, te umple de teluric!
Vezi s’nu te muște-un Puric,
Tu, mioară, pe-nserat,
Când la mere-ai atentat.
Iar de te simți vinovat
Ciobănașu’ ți-a strigat
„Las’, că D/domnu’ te-a iertat!”
Azi mă duc c-un scris fugar
Ca să dau anunț la ziar -
Vai, tu, dar ce gest vulgar! -
Cu litere mari, de tipar:
„DĂM SOLDAȚII PE SINAPSE
Că răsar din an în paște
În pădurea de foioase
Floricele prietenoase
Ferite de tălpi și coase,
De succesuri odioase,
Tancuri, râturi, fese, oase.”
Iac-așa a fost odată
Pe când mă porneam de-acasă
În pădurea cu alune
La cules de melci și râme.
Șase sași mâncau colaci
Și strigau la geto-daci
„Hai mai taci!”
Cei dintâi îți zic să lași
și pe mâine, și-n răvaș
Vorbă să-i trimeată-n marș -
„Țară, țară, vrem ostași!”
Ia mai sari, fă zece pași
Te-ntorci îndărăt să lași
A șotronului ștafetă
Fie sabie ori rachetă
Rămâne-n stare perfectă
Tot a prostului cașchetă -
„Se ia doar fără rețetă”
Haide, adă-ncoa paleta
Să servim frumos omleta
Ș’ cân’ te sui pe bicicletă
Simți miros de violetă –
Șef de ghildă, la gheretă
Face-anunț pentru planetă:
„Îi ocupat la toaletă.”
Ouăle le-ai numărat
Cașcaval ai cumpărat
O sarma, un mic crispat -
Mai că merită pupat
Pe portofel, ne-ncetat
Cel ce-n plebe a strigat
„Hai să mergem la votat!”
Domnu’, mergi cam înțepat!
Duci o oaie la palat?
Ah, mă scuzi, ai spus „iernat”
N-am auzit, e-nnorat.
Cinci mătănii ș-un praz mic
Ia mai dă și din buric
Na, te umple de teluric!
Vezi s’nu te muște-un Puric,
Tu, mioară, pe-nserat,
Când la mere-ai atentat.
Iar de te simți vinovat
Ciobănașu’ ți-a strigat
„Las’, că D/domnu’ te-a iertat!”
Azi mă duc c-un scris fugar
Ca să dau anunț la ziar -
Vai, tu, dar ce gest vulgar! -
Cu litere mari, de tipar:
„DĂM SOLDAȚII PE SINAPSE
Că răsar din an în paște
În pădurea de foioase
Floricele prietenoase
Ferite de tălpi și coase,
De succesuri odioase,
Tancuri, râturi, fese, oase.”
din înțelepciunea iepurelui de baltă
"ăl mai mare lips de noțiune / să te autosinucizi din tristețe și disperațiune"
quarters
It is the sun chasing the moon that turns us all from wolfs to phoenix birds... Every morning feels like a blissful rebirth and every night feels like another death.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
