din înțelepciunea iepurelui de baltă
"ăl mai mare lips de noțiune / să te autosinucizi din tristețe și disperațiune"
Viziuni
Acum 2 săptămâni
"ăl mai mare lips de noțiune / să te autosinucizi din tristețe și disperațiune"
quarters
It is the sun chasing the moon that turns us all from wolfs to phoenix birds... Every morning feels like a blissful rebirth and every night feels like another death.
CuFăr' de puncte
Ce mirare, ce-ncântare
Noaptea în amiaza mare
Un sentiment de-apăsare
Se lasă plin de negare
Peste zarea în visare
Din nou călcată-n picioare
Acțiunea de barbotare
S-efectuează-n așteptare
Gemând cu nerușinare
Citește cu cuget tare(!)
Răsare mai nou sub soare
O răzleață întrebare;
Nimic noimă nu are
Ce s-a-ntâmplat cu albina?
Gospodina cu pricina
Nu a mai tăiat găina
Și-acum cântă cu jivina
...monorima, bat-o vina.
Printemps pour longtemps
Privesc cum ai mei
zei se transformă în lut
Destramă iluziile-n lung sunet de bucium
O briză aduce,
uitat, din trecut,
Un parfum
Statui, alb de crini, maci și mirabele,
Prin parcuri,
grădini, ori alt loc pământos
Se pierd când
deasupra își întinde razele
Un astru vicios
În zbor sau la
pas, galop, chiar înot
Când muguri se
pierd în foi de album
Din nou mă
pornesc, de vreau și de pot,
Pe-al inimii drum.
Un alt fel de valț
Acel moment ocuard când sufletul tău roade canapeaua, împrăștie nisipul din cutie, răstoarnă vasul cu mâncare apoi lasă amprente peste tot și sparge vaze scumpe în toiul nopții; așa că-l dai afară, pentru ca mai apoi să vezi vremea teribilă și să regreți, dar când deschizi ușa să-l chemi înapoi, să-ți ceri iertare și să-i faci o baie caldă (iar el să te ude din cap până-n picioare când se scutură și să te privească fericit cu limba-ntr-o parte), constați cu uimire că nu mai e acolo.
...Și-astfel te pornești după el. Dar încotro s-apuci?...
...Căci ninge și bate și suflă și-mpinge
și pânzele-mi umflă și duce
corabie cu vise și doruri, pe-o luntre
și fuge, și fuge...
Copacii-i îndoaie în viscol, și luna
golește de miez; priceput samurai -
Un luciu taie zarea și-ascute furtuna.
„Dar dacă poți să-ți schimbi marea?”, întrebai...
Iar ceru-n pământ tot mai tare sufla
cu vâsle și aripi de stele, evantai.
N-atinge, nu schimbă, smucește ori sfarmă
doar gustă din fructele zilei geroase
- frigul îmi bântuie măduva-n oase.
Nu-s artificii, acel tărăboi de sub ramă
e o mare de faruri în zile cețoase,
semnalele noastre de-alarmă.
De-asta-s așa mulți fulgi de zăpadă,
Fluturii-au fost expulzați, în stomac e doar groază
Ale lor aripi cu solzi secerate de nori;
Și-ngheţaţi, câţiva norocoși or să cadă,
Pe inimi de îndrăgostiți, sau de nu,
Pe nuduri, pe buze de muritori.
Un suflet, o pasăre arămie, mecanică
Ce stă și ascultă atent, ghemuită
Un clinchet de-ncrengături poleite,
Emoții conservate în candide sticle,
Un strigăt, un cântec de cupe ciocnite,
Din cuarțuri fragile, mai fin făurite.
...Și-astfel te pornești după el. Dar încotro s-apuci?...
...Căci ninge și bate și suflă și-mpinge
și pânzele-mi umflă și duce
corabie cu vise și doruri, pe-o luntre
și fuge, și fuge...
Copacii-i îndoaie în viscol, și luna
golește de miez; priceput samurai -
Un luciu taie zarea și-ascute furtuna.
„Dar dacă poți să-ți schimbi marea?”, întrebai...
Iar ceru-n pământ tot mai tare sufla
cu vâsle și aripi de stele, evantai.
N-atinge, nu schimbă, smucește ori sfarmă
doar gustă din fructele zilei geroase
- frigul îmi bântuie măduva-n oase.
Nu-s artificii, acel tărăboi de sub ramă
e o mare de faruri în zile cețoase,
semnalele noastre de-alarmă.
De-asta-s așa mulți fulgi de zăpadă,
Fluturii-au fost expulzați, în stomac e doar groază
Ale lor aripi cu solzi secerate de nori;
Și-ngheţaţi, câţiva norocoși or să cadă,
Pe inimi de îndrăgostiți, sau de nu,
Pe nuduri, pe buze de muritori.
Un suflet, o pasăre arămie, mecanică
Ce stă și ascultă atent, ghemuită
Un clinchet de-ncrengături poleite,
Emoții conservate în candide sticle,
Un strigăt, un cântec de cupe ciocnite,
Din cuarțuri fragile, mai fin făurite.
Iubita mea din zodia pești
Iubita mea cu păr de nea
Iubita mea de catifea
Din zodia pești
Cu ochii fulgi de păpădie...
Ooh! Dulce tahicardie
Când mă privești
Mirosul tău de scorțișoară...
Cum îl cerneai, bunăoară
Peste povești
Şi-o voce de argint aveai
Când pe sub ramuri îmi spuneai
Că mă iubești ♥
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
