soptesc necuvinte.

Iubita mea din zodia pești

2012-01-15T21:36:00.000+02:00

Iubita mea cu păr de nea

Iubita mea de catifea

Din zodia pești

Cu ochii fulgi de păpădie...

Ooh! Dulce tahicardie

Când mă privești

Mirosul tău de scorțișoară...

Cum îl cerneai, bunăoară

Peste povești

Şi-o voce de argint aveai

Când pe sub ramuri îmi spuneai

Că mă iubești ♥

1 unread message

2012-01-12T22:12:00.002+02:00

"Dear Blank,

Next time please let's make it less forever.

Sincerely, T."

Delirul lui T.

2011-12-29T20:52:00.002+02:00

Te simți apriiiiiiiii-iiiiiiiinnnnsssss?

Iar sângele care-ți va curge prin vene va fi din ciocolată fierbinte,
Două cupe la masa numărul cinci, vă rog!
Alo, garçon! – un fel de.

Te lingi pe degete... Cruciș.

Peste văi ne-a răsărit
râu din drumuri instabile,
râu din fumuri amabile,
râu din tine către mine.
Dragă Pag, Doamna L. a murit.

Așa merge treaba pe Strada Speranței numărul 13,
Un chanson d’amour la acordeon, moncher –
– cu vâsle.

"Și-apoi mă mir că întreb.
Ar trebui eu însumi să fiu întrebare,
Ca să m-audă altcineva decât mine."

de mâine (sau revenirea domnului T.)

2011-12-16T13:48:00.006+02:00

Sărutul tău...

Sărutările tale... sau măcar poeziile lui Stănescu dimineața...

Îmi sunt cea mai bună cafea.

"femeie zveltă și sălbăticită de frumusețe, (...)
de tine doar un strigăt mă mai desparte."
Un răcnet părăsit de-al său ecou,

căci noi comunicăm prin sunete-apăsate,
de duritatea carosabilelor diferențiate
în game și-armonii pedestre
când hotărât calci suflete, ferestre;
noi comunicăm prin sunete de tocuri de pantofi.

Pe stradă te strigă "La Bohemia",

te roagă
"Mai lasă-mă un anotim, un an, un timp."

...de mâine.

22.11.2011

2011-11-22T23:11:00.001+02:00

Dl. T.: Au mai rămas 8 zile de noiembrie...
*Blank suflă tare spre direcția în care Dl. T. a vorbit mai devreme*
Dl. T.: Ce faci, B.?!
Blank: Ai să vezi! *suflă și mai tare*
Dl. T.: Să văd... ce?
Blank: Încăăăăă puuuțiiiiin..... *suflă cu toată forța*
*Dl. T. așteaptă nedumerit*
Blank: Șiiiii gata!

”Au mai rămas ∞ zile de nioembrie...”

*Blank zâmbește împăcat*

*Dl. T. părăsește scena*

Meanwhile, within me...

2011-11-07T01:52:00.001+02:00

Îndoială ieșită la iveală

2011-08-30T03:35:00.003+03:00

-Mă crezi?
-Te pierzi...

-Pe străzi?
-Prin astăzi
mâine
și prin alte părți.

-Te vezi?
-Prin tine
mine
și prin alte cărți.

-Mă spui?
-Pe masă
scaun
și sub mii de hărți.

-Te riști?
-Pe viață
moarte
și vreo trei cămăși.

-Mă taci?
-Prin fa
Prin sol
și-atunci când nu mă porți.

-Te crezi?
-Atlas
Perseu
Și-un pic de Boeuf sufleu.

-Mă pierzi?
-Prin maci
Copaci
Și când faci cozonaci.

-Mai stai?
-Un cent,
Procent
Și-amor de muritor.

-Mă vezi?
-Percep
accept
Un foc triumfător.

-Iubești?
-Tumult,
Nicicând
Abis perturbător.

-Exist?
-Precum
Acum
Nicicum amăgitor.

-Pornim?
-La Troia
Cu Elena
Precum și Lux Aeterna.

-Răzbim?
-Compuși
Deduși
Cu jocuri de păpuși.

...
-Mă vezi?
-Atunci când te îndepărtezi.

Ipoteză-Antiteză

2011-08-30T03:28:00.001+03:00

Dacă-ai fi fost copac...

Te-aș fi plantat la răscruce de drum de vino cu drum de du-te,
Te-aș fi împodobit cu flori de nu-mă-uita și cu sărutări multe;
Ți-aș fi șoptit apoi un val sărat din mare,
cântec rupestru cu refrene mute...
Dar ești un simplu muritor, nefastă întâmplare.

Eyes set on you

2011-08-26T03:43:00.005+03:00

Șhhht. Ochi, urechi, nas, gură
Față de om, harababură
Nu se râde de o caricatură!

Mă privești, molfăind aerul din jur
Te înfricoșez, molfăindu-ți bucăți din suflet, contur.

Puls descreierat, profil contorsionat
Un vierme ridicat,
Pe cuvânt!.

Din degete-mi cresc cioturi
Iară pe ele, gheare
și frunze, muguri, cioburi
și ciripit de păsări călătoare.

Port aripi dotate cu înnotătoare
Merg pe-o bicicletă cu roți ajutătoare
Nimic la mine sens nu are,
În mintea ta stârnesc teroare!

Și-ncepi să fugi, nevoie mare
Cu ochi închiși spre guri de târâtoare
Căscate de-un metru și-o floare
La ureche de haiduc
Tratându-te cu un ciubuc
Pe sub papuc.

Oh, dar ce veste tulburătoare!
Șampania din spumă-de-mare
Servită-n setul de cristale
Primit în zestre de la mama-mare
Nu-i altfel decât otrăvitoare...

„Urăște frica toată viața ta!”
a spus odată cineva.
Eu aș zice mai degrabă
„Nu urâ nimic, că nu-i ispravă;
iubește în schimb curajul și seninătatea!”
Sughit, alunecându-mi din mână lopata.

Dar iată, nu-i așa, cucoana Paranoia -
fie că întrerupe pasiuni rumegătoare,
fie că adâncește frici distrugătoare,
își face apariția în straie fermecătoare.

Văzând-o în ai săi ciorapi de plasă,
Cu toții se adăpostesc în casă
Cât Văduva le defilează la fereastră.
Un zumzet dens, intolerant la soare
transformă aerul de sărbătoare
în neplăcerea dumneavoastră.

Iar doamna P. în urmă lasă
...Semne de-ntrebare.

Confessions of a lonely heart

2011-06-30T00:18:00.006+03:00

[Episodul 2 al emisiunii "SOS - Salvați-mi sufletul!"]

Eu nu plâng. ...Nu pot.
Eu mă cutremur.

Interviu cu domnul T.

2011-06-21T02:58:00.003+03:00

[Episodul 1 al emisiunii "SOS - Salvați-mi sufletul!" - Un documentar privind activități de renovare... interioară. ]

Spuneți-ne, vă rog, cum ați defini dumneavoastră dragostea?

"
Înalta magie – Ritualul...
Poftă de gem cu mult cuget zen
Bătaie de fluturi, fiertură de sâmburi
Văpaie-n zenit și dor de-asfințit
Contur chior de călător...
-

...neșoptit, negândit, tălpi de suflet jupuit
Halou de cavou
-

În floare și-n muguri
Paltoane de scânduri
Impact izbitor – un știrb rozător!
Însemn sefirotic marcat idiotic
Macrou.
- - -
"

Page not found.

2011-05-30T01:12:00.004+03:00

Gabriel Silviu Pieptan is currently under construction.
Please try again later.

crash

2011-04-11T14:48:00.006+03:00

We used to say that "home is where I'm with you".

And now I end up feeling like home's just that place where the gunshot-sounds come from.

... What a hell of a ride! :)

So this time, I'll go looking for one of my own.

.roiretni golonoM

2011-03-05T23:11:00.007+02:00

Sunt tot ceea ce nu vezi; sunt tot ceea ce nu știi despre mine.

Sunt ceea ce-ți șoptesc atunci când tac.

...Ce zici, acum mă cunoști mai bine?

Călătorește, suflet!

2010-10-05T23:28:00.005+03:00

Eliberează-te, suflet

Eliberează-te, aici și acum...
și zboară spre-orizonturi increate.

Eliberează-te de acolo și atunci...
și lasă focul blând să îți ridice-n spate

perechi de aripi aurite, de sorii călători create.

Eliberează-te de pretutindeni și totdeauna,
cunoaște iar, și cunoscânt, te uită
- Și pân' la urmă, ce-a fost mai 'nainte,
flacără, phoenix, sau cenușă multă?

Eliberează-te, suflet, de lanțuri și de temnițe
- de slăbiciunea-ți cea avidă de putere,
plutește lin către matrici variate;
sădește-ți înțelept a ta scânteie.

Eliberează-te, suflet, și ia aminte; e ursit
- chiar și prin scrum, flăcări ori pasăre măiastră,
un cerc n-are nici început și nici sfârșit.

Eliberează-te de limită și libertate,
înstrăinează din abisul uterului cosmic gene,
pășește iar pe fir de iarbă nouă cu seninătate;
pornește într-un vals nebun de-eternuri efemere...

Eliberează-te, suflet; odată cu plecarea ta,
în drum spre mare lași parfum pe scoici și lacrimi în ispite,
un rămas bun în vânt spre patru zări, demult iubite.

Eliberează-te, suflet, de tine și de toți,
pătrunde-n întuneric ca lumina;
trasează-n dungi vulgare limite-ntre vii și morți
- apoi privind în părți, ucide vina.

La revedere, suflet, călătorie bună;
mai treci când poți, măcar din lună-n lună,
să-ți vezi nepoți și floarea de ne-o udă.

Bun venit spirit,
în mine te sădește,
udat vei fi,
în armonie crește.

Udat și îngrijit, măcar din lună-n lună...
Călătorește, suflet!... O, Doamne, ce-aventură!

Platon și ornitorincul intră într-un bar

2010-09-01T16:29:00.004+03:00

O carte genială pe care v-o recomand tuturor!

Detalii

Monochrome life

2010-08-30T14:51:00.008+03:00

Anyway, I can try
anything it's the same circle
that lead to nowhere and i'm tired now.

Anyway, I've lost my face,
my dignity, my look,
everything is gone
and I'm tired now.

Don't be scared,
I found a good job and I go to work
every day on my old bicycle you loved.

I'm pilling up some unread books under my bed
and I really think I'll never read again.

No concentration,
just a white disorder
everywhere around me,
you know I'm so tired now.

Don't worry
I often go to dinners and parties
with some old friends who care for me,
take me back home and stay.

Monochrome floors, monochrome walls,
only abscence near me,
nothing but silence around me.
Monochrome flat, monochrome life,
only abscence near me,
nothing but silence around me.

Sometimes I search an event
or something to remind me,
that I've really got nothing in mind.

Sometimes I open the windows
and listen people walking in the down street,
there is a life out there.

Don't be scared,
I found a good job and I go to work
every day on my old bicycle you loved.

Anyway, I can try
anything it's the same circle
that lead to nowhere and I'm tired now.

Anyway, I've lost my face,
my dignity, my look,
everything is gone
and I'm tired now.

Don't worry
I often go to dinners and parties
with some old friends who care for me,
take me back home and stay.

Monochrome floors, monochrome walls,
only abscence near me,
nothing but silence around me.

Monochrome flat,
monochrome life,
only abscence near me,
nothing but silence around me.

Second Shout

2010-06-01T20:20:00.003+03:00

...

Dear Edward Scissorheart,

2010-05-28T14:20:00.008+03:00

Mayday, mayday, I need some scissors in this day of May...

✂ ----------------------------------------------

Edward... Where are you now, mate?

Drawing by Dan Perjovschi

Here comes the tide again

2010-05-11T23:46:00.008+03:00

DÍA DE ENERO

Te conocí un día de enero,
con la luna en mi nariz
Y como ví que eras sincero
En tus ojos me perdí

Que torpe distracción
Y que dulce sensación

Y ahora que andamos por el mundo
Como Eneas y Benitin
Ya te encontre varios rasguños
Que te hicieron por ahí

Pero mi loco amor
Es tu mejor doctor

Voy a curarte el alma en duelo
Voy a dejarte como nuevo
Y todo va a pasar
Pronto verás el sol brillar

Tú más que nadie merecer ser feliz

Ya vas a ver como van sanando
Poco a poco tus heridas
Ya vas a ver como va
La misma vida a decantar la sal que sobra del mar

Y aunque hayas sido un extranjero
hasta en tu propio país
Si yo te digo ¿qué dices tu?
Tu aún dices ¿que decís?
Y lloras de emoción oyendo un bandoneón

Y aunque parezcas despistado con ese caminar pausado
Conozco la razón que hace doler tu corazón
Por eso quise hacerte esta canción

Ya vas a ver como van sanando
Poco a poco tus heridas
Ya vas a ver como va
La misma vida a decantar la sal que sobra del mar

JANUARY DAY

I met you one January day,
With the moon on my nose
And seeing you were sincere
in your eyes, I lost myself

What a clumsy distraction
And what a sweet sensation

And now that we're walking around the world
Like Eneas and Benetin
I've already noticed the many cuts
That they inflicted on you along the way

But my crazy love
Is your doctor

I'm going to cure your mourning soul
I'm going to leave you like new
And everything's going to pass
Soon, you will see the sun shine

You, more than anyone, deserve to be happy

Soon you will see
Your wounds healing little by little
Soon you will see how life itself
Will decant the excess salt from the sea

And although you've been a foreigner
even in your own country
If I ask 'how do you say' (Colombian Accent)
You still say 'what did you say' (Argentinean Accent)
And you cry with emotion listening to a bandoneón

And though you seem absent minded with that lazy walk
I know what causes your heart to ache
that's why I wanted to make you this song

You're going to see how little by little
Your wounds are going to heal
You're going to see how life itself
Will decant the excess salt from the sea

Astea-s cuvintele pe care mai odinioară ți le auzeam imaginate pe pânza de proiecție a sufletului meu, aceea pe care nimfe îmbătate de puterea și ritmul bătăilor unor inimi fugitive au țesut-o din fire de vis, dorință, fior...
Astăzi, demonii au venit din nou.
Astăzi, ei își apropie din nou ghearele amenințător...
Astăzi, încerc din nou să lupt; încerc din nou să mi te păstrez ca pe o frescă-n mozaic pictată-n neculori; în lumini și în umbre slabe, pâlpâitoare, fragile și instabile.
Astăzi, încă odată, ființele încearcă să-mi ia cea mai de preț neființă.
Astăzi însă, sunt din ce în ce mai slăbit...
Dacă de data aceasta nu voi mai răzbi; îl voi alege pe Mâine, și nu pe Astăzi.
Mâine... voi fi despânzit. Mâine, voi fi renunțat la necuvintele șoptite-n pânze de neființe...
Mâine îmi este frică...
Mâine sunt singur.
Mâine visez din nou.
Mâine sper...
Până mâine... doare.

Are aerul plin de îngeri
de aceea respiră greu

Pietrele poți să le-nsângeri
degeaba, cu prezența ta mereu.

Explică, are nuanțe
de galben de dat pe obraz.

Poți să ai, degeaba, gloanțe
de plumb, în butoiul cu haz

Poftiți la subsol!

Se coboară pe scara de lemn acru
cu pasul din dreapta în gol.
Un crucifix cu mortul sacru
cu ghimpi scade gama-n bemol
Aici totul se schimba
vinul în țuică veche, cartoful în nisip
Cuvintele miriapoade-ți aleargă pe limbă
măști îți pui, ca pe chip,
peste timbrul de roșu îndurerat
cu urme luxoase de melci trandafirii...

Ziua de astăzi va fi murit, traiasca verbul incoronat
al zilei de mâine.

(poezie adaptată după Nichita Stănescu - Târfa Sofisticată)

Mâine are gust de nisip.

A lovely day

2010-05-09T19:42:00.003+03:00

Come up with the summer storm, babe, 'cause today it's a perfect day for love...

Încă un cub de... sare

2010-05-08T15:05:00.003+03:00

...Într-o ceașcă mică de reverie, de melancolie.

Omar Khayam - Ulciorul

Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri
Căci pentr-un vin și pentru tine
Mai am în sân trei pungi cu aur
Rămâi să ne-alungăm tristetea
Și setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare

Știi tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfântă
Din taina unui trup de fată
L-a făurit cândva olarul
Cel inspirat de duhul rău
Din taina unui trup de fată
Frumos și cald ca trupul tău

Înmiresmează-te frumoaso
Ca pe-un altar de mirodenii
Când zarea-i plină de albastru
Când lumea-i plină de vedenii
Și-atât cât darurile noastre
Mai au pe margini bucurii
Căci mâine în zadar vei bate
La porți de suflete pustii

Că mâine-om putrezi-n morminte
Uitați nepomeniți de nimeni
Căci mâine vor veni olarii
Să fure lut din țintirime
Și trupul tău care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri

Mood today

2010-05-06T18:42:00.004+03:00

Necuvântul zilei:

WHOOP-WHOOP!

P.S.: Heavy night last night, right? :))

...
mindfucked :x

Primăvara asta...

2010-04-28T15:35:00.006+03:00

... se iubesc suflete criminale.

by Crowpiestown emotional fashion week 2010 in "Ce se poartă?" topic.

Emoție de... primăvară

2010-03-22T19:05:00.022+02:00

Toamnă târzie. Covorul arămiu foșnește voios sub pașii săi grăbiți.

În spatele ferestrei, doi ochi privesc pierduți, câștigați.

Se aud bătăi în ușă. Trei secunde de liniște, apoi o voce înfundată de materia lemnoasă dintre ei:

-Domnule doctor, se poate? Alo!... Sunteți acolo?
Ochii-i rămaseră neclintiți, nicio modificare pe chipul său scăldat în delirul de raze al asfințitului, iar ușa se deschise - din spatele ei răsări zgomotos un chip logoreic, cufundat într-o claie ca de abanos și-acoperit de două nopți mari, înstelate...

-Bună ziua, domnule doctor. Am o... Of... A. Deranjez?

-Vă rog, luați loc... se auzi dinspre altarul chipului de citrin, pare-se incandescent. Spuneți-mi, ce-ați pățit? întrebă parcă adresându-se parașutiștilor ce locuiau până odinioară în copacii din fața geamului, ferindu-l de fierturile degajate pe coșul iadului, în zilele caniculare ale verii, ori bucurându-i auzul cu-n foșnet în compania vreunei viori vestitoare a primăverii; și care acum se grăbeau sa împânzească pământul.

-Domnule doctor, cred că am o problemă. M-am trezit... și era... Of... în piept - mi se părea mie că e cam frig, dar am crezut că a uitat domnul T. să închidă geamul după el când a plecat; pthiu, de-ați ști ce rapid zboară! Câteodată stau și-l privesc, până se pierde în zare, și nu-mi vine a crede... Este atât de agil pentru vârsta sa!

Privind în continuare la prietenii săi căzuți în dreptul ferestrei, domnul doctor replică ambiguu, ca din altă sferă: -Se pregătesc de moarte. Câtă grabă! Și totuși, câtă meticulozitate...

-Un lucru nu-l înțeleg defel, în schimb. Cu toată graba în care pleacă de fiecare dată, mereu întârzie... Și doar știe că trebuie să prindă visul de la ora 5, altfel mai poate ajunge abia cu cel de la miezul nopții.
În timp ce povestea, cei doi cărbuni nu se desprindeau defel de la chipul doctorului, care între timp se îndepărtase de fereastră și străbătuse încăperea, așezându-se în cele din urmă la birou.

-...ori, îndată ce l-am găsit pe Neastâmpăratul și-am putut privi spre fereastră, am observat că era închisă.
Rătăcit în vidul cărbunilor ce-l țintuiau, doctorul își aminti că trecuseră ore bune de când a mâncat ultima oară ceva, așa că începu să caute discret în sertarul biroului - doar un ceainic prăfuit și o cutie de ceai începută acum două săptămâni. "De cât timp sunt oare aici, fascinat?" se întrebă în sine.

- ...dar Neastâmpăratul se zbătea mai tare ca niciodată... Îi e tot mai lehamite de ajutoarele cu care până mai odinioară gonea norii cât colo, spuse sfârșită bizara companie a doctorului, după care urmă o scurtă pauză.

-Ceai? rupse doctorul tăcerea.

-Da, mulțumesc. Copil fiind, continuă C. în timp ce doctorul se îndrepta cu ceainicul către o încăpere adiacentă, fapt ce nu păru să-l perturbe din discursul său, clipeam zburdalnic spre nemărginirile văzduhului - se întâmpla pe când încă nu-l cunoșteam pe domnul T., iar Neastâmpăratul era atât de fericit când prietenele sale cele mai bune (și singurele, după cum consideră el), Pleoapele, îi mângâiau printr-o atingere moale și umedă luciul nopții sale cristaline...

Doctorul se întoarse cu o tavă, îi întinse ceașca și se așeză înapoi în scaunul său, ascultând cu atenție.

-Mulțumesc, primi C. ceaiul, continuând însuflețit. Când și-or fi declarat oare războiul ăsta crunt?

-Dar ce se întâmplă cu...

-Iar când m-am uitat pe podea, unde o găseam de obicei - continuă C. nepărând să-l fi auzit pe doctor; timp în care scoase din rucsac o cutie cu fursecuri pe care o puse pe birou - nu mai era acolo; vă puteți imagina, domnule doctor, ce grozăvie! După zeci, - făcu o pauză în care savura ceaiul 'domnului doctor' - poate chiar sute de vizite ale domnului T., e pentru prima oară când Ea nu mă mai aștepta acolo... După încă o pauză, reveni, pe un ton ostenit: -A decis să fugă așadar. Unde s-o asscunde oare lașa? Să se ferească ea până și de mine; zău că nu înțeleg domnule doctor...

Încet-încet, claia noastră ca abanosul începu să se piardă în gânduri, doar nopțile-i înstelate îi rămaseră ațintite asupra doctorului, urmărindu-i pasiv, automatic, fiecare gest - cum înmuia fursecul în ceai, cum sorbea, privind zambitor, pierdut și el, ca de obicei. "Oare ce misterii ascunde domnul T. prin călătoriile sale? Ce lucruri atât de monstruoase, încât se întoarce mereu cu o sete de mine de nemăsurat? Vampir al cucutei!... Și totuși, cum îndrâznit-a ea, lașa? Unde s-o ascunde?"

-Sunteți bine? întrebă doctorul trezindu-se din starea în care se afundase pe nesimțite. Spuneți-mi vă rog, cu ce vă pot ajuta, nu înțeleg prea bine ce ați păț...

-Îmi cer scuze că am dat buzna așa, domn' doctor, doream să vă întreb - dar m-am luat cu vorba și am uitat - dacă n-aveți cumva pe-aici vreo cârpă sau vr...

-Pentru asta ați bătut atâta drum?! Uitați, luați batista aceasta, și... Dar totuși, nu înțeleg...

-Mulțumesc, domnule doctor, nu știu ce mă făceam dacă nu... Ah, cât de târziu s-a făcut! Trebuie să plec, este aproape dimineață.

-Complimentele mele domnului...

-Domnului T.

-Domnului T, da.

Era și vremea ca C. să se retragă cu tot cu nopțile-i de cărbune, dimineața se instala iar domnul T. nu-l găsea acasă. Ieși pe ușa cabinetului și-și deschise cu eforturi disperate câțiva nasturi de la cămașă. Mototoli repede batista și-o îndesă cu grijă în gaura din piept - la timp, pentru că frigul îi cuprinsese întreaga ființă...
Aproape că începea să bată, așa dădea impresia luciul fin al mătasei roșii în primele raze ale dimineții.

Și totuși, unde putea fi, trădătoarea?

Auzi niște bătăi regulate, clare și profunde, iar pentru o clipă îi stătu... batista-n loc. Credea că s-a întors, însă își dădu în momentul următor seama că ceea ce auzea era defapt un ticăit, așa că ridică mâna stângă în dreptul Neastâmpăratului și îl zări pe domnul T. salutând voios din ceasul de la mână, cu gesturi agitate - și brutale, după părerea lui C.

Nici de data asta nu-i spusese domnului doctor de gaura din piept. Oare avea s-o facă vreodată? Când?...

Și totuși, acum situația părea mai gravă. Acum nu mai era pe podea... Unde s-o fi dus?

Emoție de... ba nu. Viroză de primăvară

A venit primăvara, acoperă-mi craterul din piept cu ceva,
cu vreun diapazon stricat sau mai bine cu batista ta.

Și atât... Gata.

Și á-propos, respect!

He-he... It's un-tea time, folks! And DO be late.

2010-03-18T16:26:00.010+02:00

If I had a world of my own everything will be nonsense.
Nothing will be what it is because everything will be what it isn't...

I invite you to a world where there is no such thing as time
And every creature lends themself to change your state of mind
And the girl that chased the rabbit drank the wine and took the pill
Has locked herself in limbo to see how it truly feels
To stand outside your virtue
No one can ever hurt you
Or so they say

Her name is Alice
She crawls into the window
Through shapes and shadows
Alice
And even though she is dreaming, she knows

Sometimes the curiosity can kill the soul but leave the pain
And every ounce of innocence is left inside the brain
And through the looking glass we see she's faithfully returned
But now off with her head I fear is everyones concern
You see theres no real ending
Its only the beginning
Come out and play

(...)

And even though shes dreaming
Shes unlocked the meaning for you
This kingdom could rid us her freedom and innocence
Has brought this whole thing down

(...)

And even though she is dreaming
Shes unlocked the meaning

Shes unlocked the meaning for you

And contrary wise what it is it wouldn't be
and what it wouldn't be it would, you see...

Pi. Es.: Mi-am găsit frătânele ;;) :))

Descântec de mine...

2010-03-10T01:01:00.003+02:00

...Descântec de tine...

Cum am ajuns aici? Cum am ajuns sa te iubesc?...
Pe TINE. :| Legiunea mea de demoni...

Descântec de noi.

dreamer

2010-03-10T00:23:00.008+02:00

Imagine editată de Gabriel Silviu Pieptan

Mai citesc câte un filosof din când în când în nădejdea că voi găsi câteva cuvinte în plus pentru tot ceea ce rămâne mut în mine...

"Gândurile s-au îndrăgostit trecător de existență – și ne mândrim că suntem. O clipă de trezire, doar; și mrejele realului vulgar s-au desfăcut, spre-a ne vedea ce suntem: închipuiri de propriu gând."

"De ce s-ar trezi ei, ca totul să nu fie? – Cu ochii deschiși, existența se evaporă. Oamenii îi închid ca s-o păstreze. Și cine nu le-ar da dreptate? Scârbit de firea spălăcită a văzului clar, cum n-ai dori pleoape ferecate pe veci, cu minciuna proaspetei realități?"

"Prăpastia între suflet și simțuri face soarta sinonimă osândei. Toate poftele te muncesc. În nimicul absolut – ochiul ar crea pajiști, urechea sunete, mirosul miresme, pipăitul plăceri – căci dorințele urzesc un univers, dezmintit necontenit de minte."

"Sufletul zice: neant, simțurile: voluptate."

[E. Cioran - Îndreptar pătimaș]

Lie to me
It takes less time
To drink you pretty...

upon rage, pancakes, crime, candies and other nonsenses...

2010-02-14T15:36:00.011+02:00

You transformed me into a monster!

Now turn away and walk out in a violent silence.

...While you can!

Never look back :)

do (action=happily relax; solution=0;) while (wars&&corruption&&inconsciousness&&egos)

2010-02-02T18:04:00.014+02:00

18 - Iunie - 2009 [Jurnal]

"Exprim, deci exist!

Să spunem că din anumite motive tehnice, am fost nevoit să-mi clătesc puțin creierii prin conglomerate gri, într-o hidraulică ce descrie transferul mediatorilor chimici din asfaltul grunjos, adunați de printre cojile de semințe și diverse aripi tăiate, una în mai avansat proces de descompunere ca alta, nediferind decât prin cantitatea de speranță manifestată ca perioadă de rezistență.
(...)
Mai intâi îți oferă acadele, apoi ți le smulg, le sfărâmă în mii de bucăți pe marmuri prăfuite; îndrăznește doar să mimezi o emoție ori să arăți vreun semn de slăbiciune și le va fi de ajuns să-ți azvârle pe față tone de vopsea de cea mai ieftină calitate - că doar e criză; în ciuda revoltelor porilor tăi torturați; îți vor trasa în niște contururi grotești un zâmbet larg, direct proporțional cu setea lor de tine, de ei; de ei prin tine. Sunt fericiți. Ba chair mândrii... Uită-te doar la măreața lor realizare: ți-au dat fericire. You should be happy!... You should enjoy your fall!
(...)
Pff... Fuck it all! Vreau din nou voluptatea ce face ispita clipei sinonimă osândei; creând din efemeritate un mit... Vreau să simt, să creez din nou, să exprim, să exist... "

De ce am ales să postez aceste rânduri din jurnalul meu? Pentru că mi s-au părut potrivite cu mesajul, conținutul clipului de mai jos, și deoarece cred că în sfârșit am reușit, prin el, să exprim într-o maniera mai fidelă ce simt, manieră asemănătoare cu felul în care gândesc și simt, nu doar în cuvinte, cât mai ales în imagini, forme, culori, mișcări, sunete... De aceea fiecare text scris reprezintă pentru mine un act de cruzime nemărginită, prin care încerc să inghesui himere interioare în niște ulcioare mici și crăpate, proiectate pentru a reține mai degrabă informații decât trăiri, sentimente... Noroc că măcar ordinea in care le înșir poate contribui la reîntregirea constructelor fragmentate, rezultate în urma exteriorizării convenționale.
Însă chiar și așa, în timp tot se naște nevoia de a găsi o metodă mai eficientă de exteriorizare, una a cărei mijlociri să ofere un grad mai mare de libertate - noroc cu arta. Însă pentru mine, aceasta nu poate constitui decât un ideal. Ar fi o impertinență din partea mea să mă consider artist, howsoever...

În orice caz, prin clipul pe care l-am editat am vrut să transmit două mesaje:
Unul intrinsec, reprezentat de conținutul său și de modul în care cadrele, secvențele succed și în care se sincronizează cu muzica, pentru a crea o unitate care să înglobeze anumite emoții; precum și un "meta-mesaj", prin faptul că am creat acest clip adunând secvențe ce mi s-au părut expresive, și potrivite cu ceea ce doream să transmit, în încercarea de a arăta că nu doar tehnica artistică este cea care contează.
Este prima tentativă de acest fel. Nu vă pot spune dacă vor mai urma și altele sau nu, însă sper ca vizionarea acestuia să vă dăruiască o trăire, o idee, o stare.

"Pentru că Pitong" sau "The [special] key"

2010-02-01T16:18:00.006+02:00

Evident că tot je îmi răspund la mirobolantele întrebări [presupun că eu nu prea înțelege când... tot eu :)) pune o întrebare retorică. eu e vită :-j ]

Pentru toate întrebările inutile de tip "de ce?" (a.) pe care mi le pun și (b.) care mi se pun, răspunsul este:

b). Pentru că pot!
respectiv

a).

blank

2010-01-21T21:34:00.006+02:00

How do we fall in love?
Why do we break so hard?
Why do we go? ...Why would we stay?
What do we have? Why would we play?
Why find the door when lost the key?
Why seek the key and loose the door?
--------------------------
Ce poți face cu o ușă închisă?
...dar cu o cheie ruginită?
--------------------------
Why is this never ending why still bothering me?
--------------------------
- Ho-ho-ho, and a bottle of rum... And now, where to, lads? To Neverland? :))
- No, 'cause in there nothing ever ends...
- Then?
- To the end.
--------------------------
- Et puis?
- Et puis... Rien... :)
--------------------------
Abwarten und Tee trinken.
--------------------------
I shall say I don't, 'though I do. There was no cure.

P.S.: Îmi pare rău că n-am avut bani și de generic.
...
P.P.S.: Actually, it's because this is just the trailer of a private funeral.

It's because... Delta Charlie Delta, man.

"ma terreur dans un nom de code
delta charlie delta
le stromboscope de l'ambulance
delta charlie delta
la chanson de la mort qui danse"

- Sunteti poliglot, domnule?
- Nu, sunt roman...

and now, where to?

2009-11-05T23:34:00.004+02:00

I miss you, but I haven't met you yet...

... si totusi, nu m-ai invatat ce sa fac fara tine.

"I melt when you smile,
and dissolve when you laugh...
...Because you don't deserve any less. "

But I haven't met you at all...
No, I haven't met you yet.
And I so miss you...

nonsense

crash it.

2009-10-14T21:24:00.004+03:00

M: It seems pretty self-sufficient to me...

G: No, M., it is not about self-sufficiency, but about defeating insufficiency.

Apele diavolului ep. 3

2009-10-11T22:03:00.004+03:00

Of, trebuie să desenez tot ce spun? M-am săturat să explic, și mai ales, să mă explic...

Tu chiar nu înțelegi că poate nu vreau să tac în ascultare, ca-n ea să aud totul?!

Tu chiar nu înțelegi că eu nu vreau totul, ci mai mult de atât; eu vreau nimicul!!!

Tu chiar nu-nțelegi că e un film mut?... :)

Apele diavolului ep. 2

2009-10-11T21:28:00.008+03:00

Vreau să fiu neființa ta, șoptindu-ți necuvintele mele... Nu te speria, nu trebuie să faci mare lucru, important e să ții ochii larg închiși. Nu e important, e esential!
Doar așa vei fi ferită de priveliștea grotească a tăcerii mele. Promite-mi te rog că n-o să-i deschizi, orice-ar fi... Ok, acum ca esti gata, hai să pornim la drum. Nu trișa! Ai promis doar că n-o să-i deschizi...

Greierii aproape că nu se mai aud deloc.

-Unde m-ai dus? Ce-s toate astea?
-Stai liniștită, e doar un basmu tăcut din gură în gură, în el se făcea că ne naștem dintr-un măr. (...) -Nu fii naiva, normal că din mai multe! dar aici, în neființă, unu e în toate și toate-s una, căci în esență, nimic nu e...
-Ce basmu prost! vei spune. Nici măcar n-are un zmeu!
-Shht! Nu mai spune nimic, altfel, ești, și fiind, te pierzi. Ai răbdare și-ascultă până la capăt povestea copiilor născuți din mere. Cum spuneam, după naștere, aceștia învățau să nu mai audă, auzind; să nu mai vadă, văzând; să nu mai vorbească, vorbind; să nu mai simtă, simțind; să nu mai... Fie... Fiind. Și-astfel le creșteau în loc de ochi, frunze, în loc de urechi, flori, în loc de vorbe, polen, în loc de inimă, spini...
-Pai ori erau meri, ori trandafiri?!
-Da' ce, am zis eu că erau meri? Am zis doar că...
-Păi și-atunci de ce se mai nășteau din mere, nu puteau la fel de bine să se nască din portocale?!? Nu mai înțeleg nimic. Nu-nțeleg de ce m-ai adus aici -unde suntem?- legată la ochi, departe de orice sunet, ca să-mi vorbești în duime despre vise ale minții...
-Tu n-ai fost niciodată legată la ochi, iubito, ci i-ai inchis de bunăvoie pentru a-mi putea asculta povestea.
Cât despre ei, se nășteau din mere cu un scop pe care îl uitau însa odată ce învățau să fie.
Dacă o clipă măcar ar fi învațat să și vorbească tăcând, frunzele, florile, polenul și chiar spinii lor ar fi aflat că...

Însă fata deschisese demult ochii, îndată ce-și și aminti de promisiunea făcuta - acum încălcată.
Vedea; și văzând, nimicul, cu tot cu EL, dispărea.

Ar mai fi vrut să-i spuna din necuvintele sale, însa nefiinta lui disparu odata cu lumina ei, cu verbul ei, cu ea fiind.

Iar ei, nu-i mai rămase decât amintirea unui vis de toamnă, când toate neființele ademenesc prin necuvintele lor...

apele diavolului ep. 1

2009-10-11T19:45:00.008+03:00

Sunt captiv într-un vis de toamnă... Vreau, dar nu pot; ori pot dar nu vreau să mă trezesc din el?
Nici asfaltul nu știe...
L-am întrebat ieri, și...
A tăcut.

E foarte ciudat visul ăsta: e ca un film.
Da, da! E un film mut.
Un vis în care se face că realitatea-i iluzie... Îți vine să crezi? Ce stupid!...
Și doar i-am zis bucatarului: "făra ceapă și usturoi, că am o întâlnire importantă diseară".

Cum mai ajung eu acum acasă? E târziu și nu mai circulă nimic în direcția aia.
Bizar! Totu-i orbitor...

De când Veronica s-a hotărât să nu mai moară, nici un fluture nu mai are antene - domnul conte le-a retezat pe motiv de criză - așa că acum zboară toți d-an boulea.

*
Și nici nu știi când ajungi acasă, te așezi în pat, și aștepți.
-deschizi ochii... și, da, te trezești din visul unei nopți de toamnă.
Un film mut.
Vezi fulgii de nea, și zîmbești. Au fost întotdeauna aici, de ce a durat atât de mult să-ți dai seama? Nici tu nu știi...
Zâmbești. Iubești. Taci.
Întâi a fost cuvântul, iar mai 'nainte, liniștea.

Lunatece creaturi

2009-07-12T22:43:00.008+03:00

Și cum mergeam fără sens, direcție, traiectorie, sau orice alt fel de coordonată, calea mi-a fost întreruptă de un zid imens.
La întâlnirea cu dihania citadină, aliura-mi cartilaginoasă nu a putut rezista tentației, așa că ispitită de parfumul fricii; îndrăzni să-și deplaseze vâscozitățile câteva contracții îndărăt, în detrimentul destinului eroic la care era supusa, anume de a încerca simultan exaltarea și depresiunea; disperarea și voluptatea în cea mai contradictorie dintre toate armoniile posibile, dragostea față de virginități cosmice și nostalgia după singuratăți fantomale și misterioase; înaintând cu-n bravism caracteristic unui soi de perfecțiune inumană.
Abia din acea poziție evolutiv-îndărătnică, totu-i fu limpede: dihania cu mască de catapeteasmă, ce se hrănea cu stropi reci și sângerii de expresie absolută; cu obiectivări ale întregului chin interior, izvorâți din oglindiri ale unei imagini grotești și tragice în același timp, amestecând în contururile fizionomiei pete și dungi ce nu pot fi închise ori stăpanite.
Și totuși molusca-mi cobora din ce în ce mai mult prin fluxurile sărate ale abisurilor conștiintei atlanteene, orbită de nevoia de a vedea pe de-a-ntregul nelegiuitul ce-i șoptise-n spirit "pe-aicia nu se trece".
Zidul configura o veche hieroglifă a cărei litere, ori nici atat semnificație, nu-i erau lesne de descifrat.
Continua să decadă, printre straturi din ce în ce mai dense și întunecoase ale oceanului de impresii; când imagini ale străbunilor îi surescitau membrana, încastrând în aceasta niște chei ciudate care, deși o îngreunau, făceau totul să para mai ușor.
Atunci își aminti de zidul de la care atenția-i fusese distrasă.

**

Iată-mă privind, deci, opresorul care mă condamnase la o scufundare în neant fără să ofere măcar o explicație; cercetându-l cu priviri imperative, ce-i cereau justificări.
Am observat cum cheile strămoșilor se adanceau în țesuturile mele stafidii nu atât pentru a-mi provoca durere cât pentru a-mi descuia pleoapele ferecate de tentația dulce a inconștienței, visării; durerea părând a veni mai degrabă de la imaginile spălăcite ale văzului clar, durerea viciului și-a chinurilor în viciu ce împins-au ochiul în supranatural: ce vezi, ridică la rangul de vedenie!

Literele de pe zid încep astfel să se transforme și rearanjeze, capătă sens și consistență, pe măsură ce zidul se destrăma, sub pecetea balanței, ca o țesătură învechită de crimă, vină și pedeapsă...
Abia acum totul este clar - dureros de clar:

mesajul adus de fiul orașelor în acea zi pierduta în timp a vibrat: "efectul cauzei - nimic nu ramane neplatit"
karma? hmm...

Din spatele fărâmelor de zid ce plutesc deviant se ivește o mână învăluită în mister, nu-mi pot da seama de-i vis ori aievea, o formă din neant, creată din increat, prin limitarea infinitului; așa că nu-mi ramane decât să mă-ntreb dacă-mi oferă ajutorul sau imi cere socoteală...

Oricum ar fi, cheia cunoașterii, precum și imposibilitatea de a alerga după expresie, golindu-mp de conținut, îmi îngreunează corpul meu zgârcios, bătrân și melancolic, ce oftează-n scufundare -

Ehe,

de-ar şti umana mână
ce-ntinsă stă şi-aşteaptă
cruda-mi sentinţă - dreaptă:
"Pentru a ta păgână,
nelegiuită faptă

tentacula-ţi morţeşte
pedeapsă a aşteptării;
nu poate-oricin' doreşte-a-ţi
da drum al îndreptării

nu poţi nici da drept plată
ofrande efemere
tu geniu al iluziei
tu, iluzoriu tată
fii fiu, copac în ere;
fii mamă a prăpastiei

ce pe simţiri de spirit
ea legic le desparte

iar de abisu-ţi dacă
lehamite-ţi se face
fii foc care nu coace
ce n-aduce ruine
ci strange esenţa toată
transcedentală mie!"

Ce lipsă de incultură, domnule!

2009-07-04T23:13:00.012+03:00

[Fotografii realizate de Maria Marcu. -Vizualizează blogul Mariei Marcu- ]

Din fericire am reușit să prind măcar ultima zi a festivalului Babel, o experiență care o întrece poate pe cea de anul trecut, prin sentimentul de admirație care te umple, vis-a-vis de artiștii care au făcut o treabă excepțională nefiind motivați de altceva decât de iubirea pentru frumos [estetic], artă, cultură - mai mult decât un festival, o adevărată capodoperă din punctul meu de vedere.

Și asta se "mirosea" peste tot, în atmosfera parcă ruptă de realitate, cu iz boem, presărată cu imagini onirice [momentul spectacolului cu foc, sustinut în fața teatrului, când, sub privirile castanilor, fărâme de soare, carneol incandescent se antrenau într-un dans nebun cu gâzele, "un valţ din ce în ce mai tare..."], și cu o carte citită jumatate de noapte în fața teatrului [ :)) ]

Mă simt norocos că am avut ocazia să îi cunosc pe acei minunați artiști nu doar pe scenă, dar, mai ales, și în spatele acesteia, iar "oamenii din spatele măștilor" sunt la fel de superbi ca și performanțele de care sunt capabili... [ :) ]

Voi conchide afirmând că ar fi bine ca din când în când, cineva să mai aducă câte "o lipsă de incultură" în această lipsă generalizată de cultură ce acționează virulent în planul spiritual, extinzându-se în ultima perioadă; suntem în fața unui adevărat sincronism trascendent al Morții Negre de acum 4 secole, având efecte la fel de mizere ca și blestemul ciumaților...

Într-adevăr prostia doare; dar și surzi sunt la fel de mulți...Nu! Nu-i vina lor că urechile le-au fost devorate de cumplita maladie! Dar atunci... defapt acum... Cin' să mai audă și țipetele? Uite că mai sunt câțiva.
Și nu merită să fie nimiciți pentru simplul fapt că oferă un antinevralgic umanității, înainte să înceapă sa le cadă și ochii, nasul, sufletul... [ :) ]

Dom' primar, cu farmaciile de ce nu aveți nimic?

[Semnează și tu petiția "Nu desființați teatrul Tony Bulandra din Târgoviște"]

limita cu x tinzand la -infinit din f(x).

2009-02-24T22:50:00.006+02:00

Masks over masks, from antiquity 'till now, we've been using them, multiplying them, devouring them. We've assimilated these masks. Starting from the noble destiny of actors, meant to illustrate the genius's tragic state. Involution defines mask's migration from the outside to the inside. That's how we get to the term 'actor' we define nowadays. An actor doesn't necessary need a stage to play his act. Because an actor is not just the one on TV, at Hollywood, or on Broadway.

We've come to this point where we make no difference between who we are and who we think we are. Furthermore, between who we are and who we want to be, between who we are and who we pretend we are.

I see mad walls climbing over walls, creating tombs that are waiting open... Self limiting. Forgetting ourselves, hiding ourselves, Rupture's worships.
walls rising... You're frenetically trying to break them off, forgetting the main fact. poor you!
They're humanproof.

Portocalele nu sunt singurele fructe

2009-02-01T12:07:00.006+02:00

Is this what you've been trying to tell me for so long?
You could have used easier ways for both, u know... :)
I still don't think I could ever accept the idea... But... who knows?

capital

2009-01-26T16:30:00.003+02:00

I'm sorry, M., for not replying sooner to your letter.
I guess you were right. After all, he seemed to be a mortal...

'Till the next 'flight'... Farewell! :)

Sentință fatală.

2008-11-30T21:14:00.005+02:00

Crudule timp, tiran ce zdrobești cu iataganul câmpia de cristal pe care pășteam cochet ideea de eternitate...
Viitoru-ți îmi taie aripile...
Prezentul îmi este imposibil de atins din neputința vreunui zbor de orice fel...
Trecutul însă este cel ce merită judecata munților și-a mărilor și-a slăvilor și-a abisului. Căci el... EL! El este... singurul... EL este cel ce se face vinovat de crimă... de uciderea mea... secundă cu secundă... Asta ți-ai dorit, iubitule timp? În asta ți-ai dorit să transformi divina existență? De nu, descuie-ți ferecatele pleoape întru a privi divina-ți creație, în ce demon se încarnă. Ia-te cu mâinile de cap, DA! PRIVEȘTE! OO, VEZI CEEA CE MII DE ANI [tot rodul tău] N-AI VAZUT... Și exclamă! Exclamă o tăcere ce se prelinge pe obraji cu junghi demiurgici...
Poate realitatea va fi suficientă să-ți anuleze orice dorință de a mai întrepătrunde Pământul. Poate atunci... atunci. Vom fi amândoi fericiți. Tu și Eu...

...Eu și Timpul...

Sfârșit și început de lume...

2008-11-30T20:41:00.004+02:00

El: Privește irealul de peste tot. Așa uiți pozitivul aparent al suferinței.
Ea: Dar până când?
El: Până îți pierzi mintea.

Ea: Aici se așterne deci sfârșitul?
El: Nu există asemenea lucruri precum început și sfârșit. Moartea-i o fantomă, ca și viața. Nu poți muri decât știind că-n rostul lor nu e nici pierdere nici câștig.
Ea: 'Adio' este deci definitia acestei transmutări?
El: Nu, 'La revedere'... :)

... 'Cuz it's never over, and u know it. ;)